prima mea poveste pentru le monde, despre supravietuitorii pogromului in romania, a fost publicata in ianuarie 2011. la putin timp dupa, m-au cautat si m-au intrebat daca as fi interesat sa lucrez la o noua poveste, de data aceasta in india.
asa am ajuns eu in ahmedabad (gujarat) la sfarsitul lunii februarie. dupa ce mi-am terminat treaba, mi-am continuat traseul indian avand ca destinatie targul de animale de la nagaur. pentru aceasta trebuia sa zbor pana la jodhpur si de acolo sa iau o masina. odata ajuns in jodhpur am luat un taxi din aeroport si prima mea intentie a fost sa plec direct catre nagaur.
cum drumul urma sa dureze cel putin 4 ore m-am gandit ca nu ar fi rau sa mananc ceva inainte de plecare. l-am intrebat pe sofer daca stie un restaurant bun in apropiere si mi-a recomandat Umaid Palace, undeva in imediata vecinatate a aeroportului. nu imi venea sa am incredere in gusturile lui insa eram prea obosit si grabit ca sa imi pese.
de cum am ajuns insa la poarta palatului mi-am dat seama ca imi facusem griji degeaba. Umaid Bhawan Palace este nu numai un extraordinar hotel dar si resedinta maharajahului Jodhpurului. ne oprim in fata intrarii si suntem intampinati de garzile palatului. initial, am crezut ca vor doar sa faca normalul control de rutina. m-au intrebat insa daca sunt cazat in hotel si cand am raspuns ca nu, mi-au spus ca in hotel au acces doar cei cazati acolo. am crezut ca nu aud bine. l-am rugat sa repete si pe la jumatatea frazei, cand am realizat ca am auzit bine din prima clipa, am simtit cum mi se urca sangele la cap.
mi-am pastrat calmul si l-am rugat sa imi faca legatura cu unul dintre cei pe care ii considera el responsabili de aceasta politica cu care nu mai avusesem ocazia sa ma intalnesc. a sunat pe cineva si dupa ce i-a explicat in cateva cuvinte despre ce este vorba, mi l-a dat la telefon. destul de iritat, ma recomand si ii spun ca nu ma asteptam sa fiu tinut pe la portile unui hotel de cinci stele si sa mi se refuze posibilitatea de a servi pranzul, pe motiv ca nu sunt cazat in hotel. nu mi-a venit sa cred cand mi-a zis ca este un hotel scump si ca s-a intamplat de multe ori ca aceia veniti la masa sa nu aiba bani sa plateasca, motiv pentru care au fost nevoiti sa adopte aceasta politica.
dupa o discutie care mi s-a parut interminabila, il aud zicand ca o sa faca o exceptie de data aceasta si o sa le zica celor de la poarta sa imi permita accesul. daca nu eram grabit, indignat de cele intamplate, cred ca i-as fi cerut taximetristului sa ma duca la alt restaurant. m-am decis sa raman si am intrat in hotel. aici nici picior de om in afara de personalul de serviciu. eram singurul client din restaurant.
mancarea a fost insa extraordinara motiv pentru care nu mi-am mai facut procese de constiinta ca am insistat sa iau masa acolo. inainte sa plec am cerut sa vorbesc cu cel care binevoise sa imi permita accesul pentru a-i multumi, dar si pentru a-i spune ca poate nu ar fi rau sa isi revizuiasca aceasta politica cel putin neprimitoare ca sa nu ii spun altfel.
ne-am intalnit in holul mare al hotelului.
stateam de vorba de cateva minute bune cand il vad ca ia pozitia de drepti in momentul in care in hol a aparut un tip destul de in varsta, cu parul carunt si cu o mustata stufoasa. imi zice printre dinti ‘acesta este maharajahul’…la nici un minut de la intrarea in hol a maharajahului, din directia de unde venisem eu, si-au facut aparitia cativa calugari budisti. imediat dupa ei a pasit catre noi insusi dalai lama. gaj singh, majarajahul era in hol pentru a-l intampina pe dalai lama si a-si lua la revedere de la el. dalai lama se afla de cateva zile in jodhpur si fusese oaspetele maharajahului.
acesta fusese motivul pentru care initial nu au vrut sa imi permita accesul in hotel. imediat dupa ce maharajahul l-a salutat pe dalai lama, acesta din urma s-a indreptat catre mine mi-a intins mana si m-a salutat. purta o masca chirurgicala atarnata de o ureche si banuind ca este racit, cred ca am ezitat pentru o secunda sa-i intind mana la randul meu. nu a sesizat…m-a intrebat de unde sunt si cand a aflat ca vin din romania, si-a exprimat regretul ca din pricina Chinei nu a fost niciodata binevenit in tara noastra. m-a intrebat apoi ce ma aduce in india. i-am spus ca am lucrat la un documentar pe tema conflictului dintre hindu si musulmani, conflict soldat la inceputul anilor 2000 cu cateva mii de victime si ca mi se pare un semn divin faptul ca l-am intalnit tocmai pe el, un simbol al reconcilierii si pacii. mi-a raspuns ca india este un spatiu miraculos in care coexista toate religiile si credintele.
l-am intrebat daca este de acord sa trag cateva cadre cu el si mi-a raspuns ca da. cum nu imi luasem aparatele din masina, i-am zis managerului care imi permisese accesul ca acum are ocazia sa se revanseze fata de mine daca imi aduc rapid masina in fata hotelului. nu stiu cum au facut insa in doua minute masina ma astepta la intrare…mi-am luat aparatul si m-am intors in holul mare al hotelului. dalai lama facea o fotografie alaturi de staff-ul hotelului.
cand m-a revazut cu aparatul si-a unit palmele si m-a salutat…l-am insotit cu camera pana la iesirea din hotel. undeva in dreapta, la peste 100 de metri de treptele hotelului, se aflau cateva zeci de oameni stransi sa il vada. i-a salutat cu respect, s-a intors apoi catre maharajah si inclinandu-se si-a luat la revedere si de la el. s-a urcat apoi in masina si vazandu-ma m-a salutat inca o data.
asa l-am cunoscut eu pe dalai lama. la ce forta are bunatatea lui, nu este de mirare ca ura a miliarde de chinezi nu a reusit sa il atinga.
mi-am continuat apoi drumul catre nagaur. aveam sa vad aici unul dintre cele mai mari targuri de animale din lume, al doilea ca marime in India. localizat in rajasthan, targul are loc in primele doua luni ale anului. zeci de mii de animale (camile, cai, etc) sunt literalmente impodobite, ornate si aduse spre vanzare de stapanii lor.
de aici am plecat mai departe catre jaisalmer, cunoscut si sub denumirea de “orasul de aur” datorita felului in care lumina asfintitului se reflecta in pietrele de o culoare galbuie ce stau la baza tuturor constructiilor si a fortului ce vegheaza impunator deasupra orasului.
celor care se impauneaza cu ospitalitatea romanilor, le doresc sa guste candva din caldura si bunatatea indienilor. o lectie si pentru majoritari si pentru romi…daca ar invata cineva…
sa zici ca ai vazut india dupa o calatorie de 10 zile este ca si cum ai spune ca ai vazut Europa trecand rapid prin Germania.
